JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ◊ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak. Vezi definitia »

canáf (canafuri), s. n. – Ciucure. Mag. kanaf, din arab. aç-cenife (Cihac, II, 487), cf. sp. cenefa. Vezi definitia »

PROFILOGRÁF s. n. aparat pentru înregistrarea asperităților de pe suprafața unei piese (prelucrate), a denivelărilor unui drum etc. (< fr. profilographe) Vezi definitia »

ELECTROGLOTOGRÁF, electroglotografe, s. n. Aparat electronic care permite vizualizarea și înregistrarea vibrațiilor glotale. – Din fr. électroglottographe. Vezi definitia »

FOTOCRONOGRÁF s. n. aparat fotografic pentru înregistrarea automată a fotografiilor luate în serie. (< fr. photochronographe) Vezi definitia »