Definita cuvantului corigență
CORIGÉNȚĂ s.f. Situația în care se găsește un elev corigent; examen dat de un corigent pentru a putea promova. [Var. corijență s.f. / < corigent].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu corigență
DÁGĂ, dăgi, s. f. (Franțuzism înv.) Pumnal cu lama scurtă și groasă, în trei muchii și cu vârf ascuțit. – Din fr. dague. Vezi definitia »
bască, s. f. sg. arest; pușcărie; închisoare. Vezi definitia »
FLANELÉTĂ s.f. Stofă asemănătoare cu flanela, făcută în întregime din bumbac filat. [< fr. flanellette]. Vezi definitia »
a pune mână la blăniță expr. (glum.) a face avansuri sexuale, a iniția un contact sexual. Vezi definitia »
ORĂȘEÁNCĂ, orășence, s. f. Locuitoare a unui oraș; orășeană. – Orășean + suf. -că. Vezi definitia »