Definita cuvantului aian
aián (aiéni), s. m. – Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Tc. ayan, din arab. a‘jân „ochi” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 38); cf. sb. ajan, fr. ayan (cf. Gamillscheg 64). Este termen propriu administrației turcești, care s-a păstrat numai în Dobr. N. N. Densusianu, Dacia preistorică, 1082, îl derivă fantezist din gr. ἄια.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu aian
GĂVÁN, găvane, s. n. (Pop.) 1. Scobitură, adâncitură pe care o prezintă un obiect. ♦ Orbita ochiului. 2. Obiect sau parte a unui obiect care prezintă o scobitură; (în special) strachină sau blid (de lemn); conținutul unui astfel de vas. – Cf. bg., scr. vagan. Vezi definitia »
INTRAURBÁN, -Ă adj. Care se află sau are loc în interiorul orașului. [Pron. -tra-ur-. / cf. it. intraurbano]. Vezi definitia »
popistán adv. (reg.; în expr.) a sta popistan = a nu face nimic, a trândăvi. Vezi definitia »
MIERCUREÁN, -Ă, miercuréni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută și crescută în municipiul Miercurea-Ciuc (din județul Harghita). 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Miercurea-Ciuc. (/Miercurea/-Ciuc (n.pr.) + suf. -ean) Vezi definitia »
șolcán, șolcáne, s.n. (reg.) os mare. Vezi definitia »