Definita cuvantului clocoțel
clocoțél, clocoțéi, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care crește prin pășuni și păduri; mărgea, rutișor. 2. plantă ierboasă care crește prin locuri joase, umede; curpen scurt, dosnică vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu clocoțel
MEFISTOFÉL s. m. denumire a diavolului. (< fr. méphistophélès) Vezi definitia »
mezel;carne a unui animal Vezi definitia »
folcél s.m. (reg., înv.) foale (burduf) mic; folcuț. Vezi definitia »
gabriel Vezi definitia »
BOHĂȚEL, Alexandru (1816-1897, n. Vultureni, jud. Cluj), jurist și om politic român. Căpitan suprem al districtului grăniceresc Năsăud (1861-1876). Activitate de promovare a aspirațiilor românești pentru drepturi politice și culturale. Vezi definitia »