VUIÁLĂ, vuieli, s. f. (Rar) Vuiet. [Pr.: vu-ia-] – Vui + suf. -eală. Vezi definitia »

MÁRNĂ s.f. Rocă sedimentară formată dintr-un amestec de argilă și calcar, întrebuințată la fabricarea cimentului. [< marne, it. marna]. Vezi definitia »

CONTRAPARTÍDĂ s. f. dublură a unui registru, ținută pentru verificare. (după fr. contrepartie) Vezi definitia »

COMANDATÚRĂ s. f. comandament (al trupelor germane de ocupație). ( Vezi definitia »

HOLERÍNĂ s. f. afecțiune benignă, asemănătoare cu holera, neepidemică. (< fr. cholérine) Vezi definitia »