VOLÓC, voloace, s. n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. [Var.: vológ s. n.] – Din rus., ucr. volok. Vezi definitia »

smoc (-curi), s. n. – 1. Mănunchi, cantitate care se poate smulge o dată cu mîna. – 2. Buchet, mănunchi de flori. – 3. Șuviță. – Var. zmoc. Sb. smotka „șuviță” (Candrea), neîndoielnic contaminat cu smîc. Legătura cu motoc (Cihac, II, 189), sau cu rus. žemok „bulgăraș de ceară” (Scriban) este neconvingătoare. Vezi definitia »

horjóc, horjoáce, s.f. (reg.) 1. mătură din foi de porumb cu care se curăță hornul; șterț. 2. coada cociorvei (uneltei cu care se scoate jăraticul din cuptor). Vezi definitia »

bijboc, bijboci s. m. 1. (intl.) hoț tânăr, lipsit de experiență. 2. v. bijboacă. Vezi definitia »

joc de copii, mai ales între fete, cu două echipe. se folosea un popic(=con de grosimea unui morcov și grosimea de trei degete) și bețe, de 0,50-0,60m lungime. Vezi definitia »