BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ◊ Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din margini și păstrate între două cartoane protectoare. ♦ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianță, înțelegere (între state, partide grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorită blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = parte componentă a serviciilor chirurgicale, cuprinzând sălile de operație și dependințele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus] Vezi definitia »

ANDRÓC s. n. Fustă din stofă de lînă croită și încrețită în talie, răspîndită în Cîmpia Dunării. Vezi definitia »

loc aflat in mijlocul păduri transformat in pașune prin defrișarea pădurii. Vezi definitia »

IOC adv. (Pop. și fam.) Nu; nimic; defel; câtuși de puțin. – Din tc. yok. Vezi definitia »

bondóc (bondoácă), adj. – Mic, scund. – Var. bunduc. Tc. buduk. Vezi definitia »