BENEDICTÍNĂ s.f. Băutură alcoolică, lichior obținut prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat după rețeta călugărilor benedictini. [< fr. bénédictine]. Vezi definitia »

ESCULÍNĂ s.f. Substanță glicozidă extrasă din scoarța castanului sălbatic, care se folosește ca febrifug, antinevralgic și antireumatic. [< fr. esculine]. Vezi definitia »

hohárcă s.f. (reg. deprec.) femei cârnă care vorbește pe nas. Vezi definitia »

ÁVĂ², ave, s. f. Mreajă (de prins pește). – Tc. av. Vezi definitia »

béznă (bézne), s. f. – 1. (Înv.) Abis. – 2. Întuneric, negură. Var. beznie. Sl. bezdŭna, bezdŭnŭ „abis” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Șeineanu, Semasiol., 221; Philippide, Principii, 47). După Capidan, Raporturile, 228, din rom. provine bg. bezna (alături de bezdna). Vezi definitia »