BOC (‹ germ.) s. n. 1. Masă sau trunchi de arbore pe care se curăță pieile de păr, de epidermă și de carne la cenușar. 2. Rezervor cilindric orizontal folosit drept cristalizor în instalațiile de extracție a zahărului din sfeclă. Vezi definitia »

ANTIȘÓC adj.invar. (Despre materiale sau dispozitive) Care amortizează șocul sau unda de șoc. [< fr. antichoc]. Vezi definitia »

bijóc, s.m.; bijoácă, s.f. (reg.) mârțoagă, cal bătrân, slab. Vezi definitia »

pitróc², pitroáce, s.n. (reg.) 1. semn de recunoaștere, în formă de potcoavă la urechile oilor. 2. perforator, potricală. Vezi definitia »

BOLOBÓC s. n. Cumpănă cu bulă de aer folosită de zidari, lemnari etc. pentru a verifica poziția orizontală sau verticală a suprafeței lucrărilor. – V. poloboc. Vezi definitia »