Htonic (χθδνιος -pământesc) este un termen care în mitologie se referă la specificul unor divinități, fie de obârșie telurică, fie cu sediul subteran și în orice caz legate de cultul pământului; astfel Gaia este o divinitate htonică prin excelență, dar și zeii infernali, ca Hades, sau agrari, ca Demetra. Vezi definitia »

APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Criză apoplectică. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. Persoană apoplectică. – Din fr. apoplectique. Vezi definitia »

PSIHASTÉNIC, -Ă, psihastenici, -ce, s. m. și f. Persoană care suferă de psihastenie. – Din fr. psychasthénique. Vezi definitia »

SIC adv. Cuvânt (care se pune de obicei între paranteze într-un text citat) pentru a arăta că e întocmai după original, cu greșeala sau cu ciudățenia sa. [< lat. sic – așa, întocmai]. Vezi definitia »

vrédnic (-că), adj. – 1. Demn, merituos. – 2. Capabil. – 3. Activ, muncitor, talentat. – Var. vrenic. Megl. vreadnic. Sl. vrĕdinŭ (Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 466; Tiktin), cf. bg. vrĕden, cr. vrednik. Vernic, adj. „demn”, pe care Graur, BL, XIV, îl explică prin sl. vĕrĭnikŭ „credincios”, nu este altceva decît var. lui vrenic. – Der. (în)vrednici, vb. (a face demn, a face merituos; refl., a merita; refl., a se face demn de, a binevoi să); vrednicie, s. f. (merit; capacitate, demnitate; hărnicie); nevrednic, adj. (nedemn; mizerabil); nevrednicie, s. f. (ticăloșie). Vezi definitia »