CIUFÚT, -Ă, ciufuți, -te, adj., s. m. și f. (Înv) 1. (Om) zgârcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. çıfıt. Vezi definitia »

bísmut s. n.; simb. Bi Vezi definitia »

nescazút, -ă, adj. (înv.) 1. complet; deplin; desăvârșit. 2. care nu scade, nu se împuținează, nu se consumă niciodată; etern, veșnic. Vezi definitia »

ÎNTREVĂZÚT, -Ă, întrevăzuți, -te, adj. Care de-abia se vede; întrezărit. ♦ Fig. Văzut în perspectiva timpului; prevăzut, bănuit. – V. întrevedea. Vezi definitia »

ANACOLÚT, anacolute, s. n. (Greșeală de gramatică constând în) întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. – Fr. anacoluthe (lat. lit. anacoluthon). Vezi definitia »