șezătúră, șezătúri, s.f. (înv.) 1. ședere; oprire. 2. domiciliu, reședință. 3. platou (pe un munte). Vezi definitia »

înțoțoneálă, înțoțonéli, s.f. (pop.) găteală exagerată și fără gust; împopoțoneală, înzorzoneală. Vezi definitia »

HEMODIALÍZĂ s. f. fenomen de trecere a sângelui printr-o membrană de epurare extrarenală cu ajutorul unui rinichi artificial. (< fr. hémodialyse) Vezi definitia »

CUNÉTĂ s. f. rigolă în radierul unui canal cu secțiune mare pentru a ușura scurgerea apelor cu debit mic. (< fr. cunette) Vezi definitia »

SPONDILÓZĂ s.f. Leziune degenerativă a coloanei vertebrale, de natură reumatică. [< fr. spondylose, cf. gr. spondylos – vertebră]. Vezi definitia »