ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă. Vezi definitia »

posoácă s. f. – Puroi. Sl., cf. pol. posoka (Tiktin; Scriban). Sec. XVII, azi în Trans. și Olt. Vezi definitia »

FRÉTĂ s. f. 1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare. 2. fir metalic înfășurat forțat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența la solicitări din interior sau la forțe centrifuge. 3. piesă inelară din oțel care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. 4. (arhit.) mulură dispusă în linii frânte pe o mulură plată. (< fr. frette) Vezi definitia »

CUȘTIRIȚĂ s. (ANAT.) (reg.) târtiță, (prin Transilvania) (~ păsării.) Vezi definitia »

TELETÉCĂ s. f. colecție de filme pentru televiziune. (< fr. téléthèque) Vezi definitia »