țar (-ri), s. m. – 1. (Înv.) Împărat. – 2. Monarh slav. Sl. carĭ, din mgr. ϰαισαρ. – Der. țarevici, s. m. (fiu de țar), din rus. carevič; țarină, s. f. (nevastă de țar, împărăteasă rusă), din rus. carica; Țarigrad, s. m. (Constantinopol), înv., din sb. Carigrad. Vezi definitia »

OMOPOLÁR, -Ă adj. (despre mașini electrice) la care sensul magnetic este invariabil. (< fr. homopolaire) Vezi definitia »

zelár (platoșă) (rar) s. n., pl. zeláre Vezi definitia »

CIOHODÁR, ciohodari, s. m. Slujbaș la curtea domnească din Țara Românească și Moldova având obligația să îngrijească de încălțămintea domnului sau îndeplinind funcția de lacheu al acestuia. – Din tc. çuhadar. Vezi definitia »

INTRACELULÁR, -Ă adj. Care se află sau se desfășoară în interiorul celulei. [Cf. fr. intracellulaire]. Vezi definitia »