șpuroáică, șpuroáice, s.f. (reg.) 1. fată nelegitimă. 2. ceapă timpuriu. Vezi definitia »

hérmă s. f., g.-d. art. hérmei; pl. hérme Vezi definitia »

sáulă, sáule, s.f. 1. (înv.) măciucă. 2. (pop.) parâmă subțire folosită la bordul unei nave, pentru ridicarea pavilionului. Vezi definitia »

CIOÁRĂ, ciori, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări din familia corbului, cu penajul negru sau cenușiu, cu cioc conic și puternic (Corvus). ◊ Cioară pucioasă = dumbrăveancă (Coracias garrulus). ◊ Expr. Cât (sau ca) cioara în par= foarte puțin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprimă nemulțumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) dracul? 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș. – Cf. alb. sorrë. Vezi definitia »

curătúră² s.f. (reg.) vas în care curge vinul; curătoare. Vezi definitia »