ȚIȘNÍ vb. IV. v. țâșni. Vezi definitia »

pioncăní, pióncăn și pioncănésc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a scoate strigătul caracteristic speciei; a pioncăi. 2. a vorbi cu voce subțire, pițigăiată; a pioncăi. 3. a vorbi încet, slab, stins; a pioncăi, a pioci. 4. a slăbi, a se topi (de boală sau de bătrânețe); a deveni moale, fără putere. 5. a merge, a se deplasa greu, a (se) pioncăi. 6. a nu mai vedea bine. 7. a se mocoși, a se mocăi. Vezi definitia »

LANI- v. lan-. Vezi definitia »

BUCȘANI 1. Com. în jud. Dîmbovița; 7.026 loc. (1991). Expl. de petrol. 2. Com. în jud. Giurgiu, pe Neajlov; 4.322 loc. (1991). Vezi definitia »

TECHNI- v. tehnic [în DN]. Vezi definitia »