Definita cuvantului fermecător
FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fermecător
tretiór, tretióri, s.m. (înv.) cal de trei ani; tretin. Vezi definitia »
izolator, izolatori s. m. (intl.) gardian, subofițer de poliție. Vezi definitia »
-VÓR Element secund de compunere savantă cu semnificația „mâncător”, „care se hrănește cu...” [< fr. -vore, it. -voro < lat. vorare – a mânca]. Vezi definitia »
CONSERVATÓR2, -OÁRE, conservatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care păstrează, conservă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală. ◊ Partid conservator (și substantivat, m. pl.) = partid politic cu concepții conservatoare. 3. S. m. și f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc. 4. S. n. (Tehn.; în sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice și legat printr-o țeavă cu cuva, având rolul de a menține cuva plină cu ulei, independent de oscilațiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator. Vezi definitia »
RIHTUITÓR, -OÁRE, rihtuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care rihtuiește. [Pr.: -tu-i-] – Rihtui + suf. -tor. Vezi definitia »