STÓLĂ s.f. 1. Rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. Ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. [< it., fr., lat. stola]. Vezi definitia »

MARITÓRNĂ s.f. (Franțuzism) Servitoare (murdară, neîngrijită). [< fr. maritorne]. Vezi definitia »

ACURATÉȚĂ s. f. v. acuratețe. Vezi definitia »

PAIDÉUMĂ s. f. ansamblu de caractere care constituie stilul unei culturi populare. (< germ. Paideuma, gr. paideuma) Vezi definitia »

SUMÁBILĂ, sumabile, adj. (Mat.; despre o funcție) Integrabilă; (despre o serie) convergentă. – Din fr. sommable (după sumă). Vezi definitia »