FERIMAGNETÍSM s.n. (Fiz.) Formă de manifestare a proprietăților magnetice ale materiei, specifice feritelor. [< fr. ferrimagnétisme]. Vezi definitia »

ORGANICÍSM s.n. 1. Curent sociologic, al cărui inițiator a fost Spencer, după care societatea omenească este un organism analog cu cel uman. 2. Teorie idealistă în biologie care afirmă că forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată. V. vitalism. 3. Teorie care susține că orice maladie provine dintr-o leziune organică. [< fr. organicisme]. Vezi definitia »

STEREOTROPÍSM s.n. (Biol.) Tendință a unui organism, vegetal sau animal, de a intra în contact cu un solid. [< fr. stéréotropisme, cf. gr. stereos – solid, tropein – a întoarce]. Vezi definitia »

TAOÍSM s. n. Curent în filozofia chineză veche bazat pe acțiunea de tao „drum, cale”, înțeleasă ca ordine universală, proprie fenomenelor naturii, vieții sociale și gândirii omenești; religie chineză care a existat până în sec. XVII și care a avut la bază această concepție. [Pr.: ta-o-ism. – Var.: daoísm s. n.] – Din fr. taoïsme. Vezi definitia »

CLINOSTATISM s.n. pozitia culcata a corpului Vezi definitia »