ABLUȚIÚNE s.f. 1. Spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale, pentru purificare. ♦ Îmbăiere prin duș. 2. Eroziune exercitată de curenții marini de adâncime în rocile de pe fundul bazinelor marine și oceanice. [Var. ablúție s.f. / cf. fr. ablution, lat. ablutio]. Vezi definitia »

părăsiciúne, părăsiciúni, s.f. (înv.) părăsire. Vezi definitia »

CHIETÚDINE s.f. Liniște, tihnă, calm. [Pron. chi-e-, scris și quietudine, var. cvietudine s.f. / < fr. quiétude, cf. lat.bis. quietudo]. Vezi definitia »

ABOLIȚIÚNE s.f. Abolire. [Cf. fr. abolition, lat. abolitio]. Vezi definitia »

CÉZANNE, [sezán], Paul (1938-1906), pictor francez. Temperament reflexiv și frămîntat, adept, la început, al impresioniștilor, de care ulterior s-a desprins. A creat o artă și o estetică originală, întemeiată pe esențializări și sinteze ale formei, pe o severă și solidă construcție a volumelor realizate prin culoare („Casa spînzuratului”, „Muntele Sainte-Victoire”, „Jucătorii de cărți”, „Marea la Estaque”). Considerat deschizător de drumuri în arta sec. 20. Vezi definitia »