tonóh s.n. (reg.) ceață, negură. Vezi definitia »

ARISTOLÓH s.n. (Bot.) Plantă apetală grimpantă, cu flori galbene în formă de tub, care se cultivă pentru umbrare. [< fr. aristoloche]. Vezi definitia »

OH interj. v. of. Vezi definitia »

PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus. Vezi definitia »

soh, sohuri, s.n. (reg.; în sintagme) soh bun = trecerea firelor de urzeală prin spată, în timpul năvădirii, câte două fire în fiecare dinte; soh rău = aceeași trecere, dar câte două fire într-un dinte și câte unul în următorul. Vezi definitia »