APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Atribuit în mod fals altui autor decât celui adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută între cele numite canonice. – Fr. apocryphe (lat. lit. apocryphus). Vezi definitia »

afíf, adj. – Lefter, fără bani. Tc. hafif „ușor”, din arab. hafῑf (DAR; Lokotsch 773). Tc. afif „cast”, propus de Roesler 588 și Șeineanu, II, 9 pare a fi același cuvînt. Vezi definitia »

ȘERÍF² s.m. 1. (În Anglia și S.U.A.) Funcționar administrativ învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (În Scoția) Judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau într-un comitat. [Acc. și șérif. / < engl. sheriff, cf. fr. shérif]. Vezi definitia »

psif, psífuri, s.n. (înv.) alegere prin vot sau numire în funcție (a unui mitropolit). Vezi definitia »

șif (-furi), s. n. – Galion, în tipografie. Germ. Schiff. – Este îndoielnic dacă șifan, s. n. (cîrlig, cîrlig al barcagiilor) are aceeași origine. Vezi definitia »