GHIMIRLÍE, ghimirlii, s. f. 1. Ferăstrău cu pânza (II 1) îngustă. 2. Casă mică și sărăcăcioasă. [Var.: ghimerlíe s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

copáie (-ắi), s.f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel încît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sl. kòpanja), din sl. kopati, kopajǫ „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiași rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși), cf. sb. kópati „a săpa”; copancă, s.f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „groapă”; copeneață, s.f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat. Vezi definitia »

PROVÍNCIE s. f. 1. teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, supus legilor și organizării romane. 2. regiune administrativă din unele țări. ◊ orice parte a unei țări în afara capitalei. (< lat. provincia, fr. province) Vezi definitia »

COLEDOCOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere chirurgicală a canalului coledoc pentru scoaterea calculilor biliari. [Gen. -iei. / < fr. cholédochotomie]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie Vezi definitia »