cioáclă (cioácle), s. f. – 1. Sanie. – 2. Cîrlig. Sb. čokla „talpa saniei”, čaklja „cîrlig”, din it. zóccolo (Cihac, II, 51; cf. Berneker 130), cf. cr., slov. čaklja, mag. csáklja. (După Lacea, Dacor., III, 742 și DAR, direct din mag.). Din mag. provin ceaglă, s. f. (tîrnăcop); ceaclie, s. f. (Trans., talpă); și țaglă, s. f. (Trans., vîrf de săgeată; par de care se atîrnă coșciugul, cînd este purtat pe umeri). Der. cioclaș, s. m. (tăietor de lemne; persoană care cară lemne cu sania); ciocli, vb. (a înmormînta, a îngropa), probabil datorită obiceiului, încă destul de curent, de a duce morții pe năsălie, care probabil se numea cioaclă, ca în Trans., țaglă; cioclu, s. m. (gropar), der. de la cuvîntul anterior. (Se explică de obicei, de pildă în DAR, prin bg. čokla, care pare mai curînd împrumut din rom.). Vezi definitia »

INFRASTRUCTÚRĂ s.f. 1. Ansamblul elementelor care susțin partea principală a unei construcții, a unui drum. ♦ Parte a unei nave care se află sub corpul principal al vasului. 2. Totalitatea instalațiilor tehnice și a construcțiilor la sol necesare activității de zbor. 3. Elemente ale bazei tehnico-materiale a unei societăți (situație geografică, economică etc.). [Cf. fr. infrastructure]. Vezi definitia »

TRIOLEÍNĂ s. f. substanță lichidă, unt și grăsimi vegetale, triester al acidului oleic cu glicerina. (< fr. trioléine) Vezi definitia »

HIEROGLÍFĂ s. f. 1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de ființe sau lucruri. 2. teoria ~elor = concepție potrivit căreia senzațiile, percepțiile și reprezentările nu sunt imagini obiective, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 3. (fig.; ir.) scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. 4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, întâlnite în straturile geologice. (< fr. hiéroglyphe) Vezi definitia »

șucátă, șucáte, s.f. (reg.) bucată mare (de carne, de pâine). Vezi definitia »