Definita cuvantului creanță
CREÁNȚĂ s.f. Drept pe care îl are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datorează; (concr.) titlu, înscris care confirmă acest drept. [Pron. cre-an-. / < fr. créance].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu creanță
FEȘTÍLĂ, feștile, s. f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo. Vezi definitia »
prenoiálă, prenoiéli, s.f. (înv.) înnnoire, preschimbare; reluare, repetare. Vezi definitia »
ENEÓDĂ s. f. tub electronic cu nouă electrozi. (< fr. ennéode) Vezi definitia »
ȚIDÚLĂ, țidule, s. f. (Pop. și fam.) Bucată (mică) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (și servind ca permis, ca dovadă, ca chitanță etc.); bilet. – Din ucr. cidula, pol. cedula. Vezi definitia »
cara(n)fílă, cara(n)fíle, s.f. (reg., înv.) vas mic; garafă. Vezi definitia »