PARTURÍȚIE s. f. (med.) naștere. (< fr. parturition, lat. parturitio) Vezi definitia »

INDÚCȚIE s.f. 1. (Log.) Formă de raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ♦ Procedeu de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. ♦ Concluzie obținută prin inducție (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 3. Producere sau influențare a unui fenomen ori proces sub acțiunea unor stimuli, factori, enzime etc. ♦ (Electr.) Producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, var. inducțiune s.f. / cf. lat. inductio, fr. induction, rus. indukțiia]. Vezi definitia »

POLAROGRAFÍE s. f. Metodă de analiză electrochimică în care este folosit polarograful. – Din fr. polarographie. Vezi definitia »

CRISTALOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică față de obiectele de cristal. [< fr. cristallophobie]. Vezi definitia »

DECUSÁȚIE s.f. Încrucișare în forma literei „x” a unor formații anatomice. [Gen. -iei. / < fr. décussation, cf. lat. decussatio – încrucișare]. Vezi definitia »