FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. Vezi definitia »

oblicí (a ~) (a dibui, a afla) (înv., pop.) (o-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblicésc, imperf. 3 sg. obliceá; conj. prez. 3 să obliceáscă Vezi definitia »

cârláci, cârláce, s.n. (înv.) luntre mică, cu fundul turtit, folosită pe Dunăre. Vezi definitia »

CATERINA DE MEDICI (1519-1589), fiica lui Lorenzo II de Medici, soția lui Henric II, regele Franței, regentă (1560-1563) în timpul minoratului fiului ei Carol IX. În timpul domniei fiilor săi Francisc II, Carol IX și Henric III a exercitat o influență însemnată asupra politicii interne și externe a statului francez. Vezi definitia »

VÂRCOLÁCI s. m. v. vârcolac. Vezi definitia »