văleáncă (rar) s. f., g.-d. art. văléncei; pl. vălénce Vezi definitia »

CENÓZĂ¹, cenóze, s.f. Conviețuire a unor plante sau animale în același biotop. (din fr. cénose) [def. MDN] Vezi definitia »

scoptătúră, scoptătúri, s.f. (reg.) V. scoptură. Vezi definitia »

prenoiálă, prenoiéli, s.f. (înv.) înnnoire, preschimbare; reluare, repetare. Vezi definitia »

PARODONTÓZĂ s.f. (Med.) Proces patologic al parodonțiului, constând în retracția gingiilor și în descoperirea pronunțată a dinților; paradentoză. [< fr. paradontose, germ. Parodontose]. Vezi definitia »