GHEM¹, gheme (ghemuri), s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depănarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem¹ (1); b) a face mototol (1). Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor (2). – Lat. *glemus (= glomus). Vezi definitia »

CLASÉM, claseme, s. n. (Lingv.) Ansamblu al trăsăturilor semantice minimale ale unei unități lexicale. – Din fr. classeme. Vezi definitia »

a face ghem expr. a bate tare. Vezi definitia »

PROBLÉM s.n. v. problemă. Vezi definitia »

ȘLEM s. n. (În sintagmele) Marele șlem = a) (la unele jocuri de cărți cu licitație) situație în care unul din cuplurile participante la joc câștigă toate cele treisprezece levate posibile; b) (la jocul de tenis) situație în care un tenisman câștigă, în cursul aceluiași an, cele patru mari concursuri internaționale de tenis. Micul șlem = (la unele jocuri de cărți cu licitație) situație în care unul dintre cuplurile participante la joc câștigă douăsprezece din cele treisprezece levate posibile. – Din fr. chelem, germ. Schlemm. Vezi definitia »