MÚZICĂ s.f. 1. Arta de a îmbina în mod armonios sunete pentru a exprima idei, sentimente. 2. Știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. Operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. 4. Formație instrumentală; orchestră. ◊ Muzică militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. [Var. musică s.f. / < lat., it. musica, fr. musique < gr. mousike – arta poeziei și a cântecului]. Vezi definitia »

PIROSFÉRĂ s. f. Zonă din interiorul pământului, de sub litosferă, presupusă a fi în stare fluidă și considerată sediul activității eruptive a vulcanilor; sima. – Din fr. pyrosphère. Vezi definitia »

ZĂGNEÁTĂ s.f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte Vezi definitia »

lăptoasă, lăptoase adj. f. (d. femei) care are sânii mari. Vezi definitia »

ANTEDÁTĂ s.f. Dată anterioară celei considerate ca prezente sau a unei date reale. [Cf. fr. antidate]. Vezi definitia »