Definita cuvantului ajutor
ajutór (ajutoáre), s. n. – 1. Sprijin. – 2. Persoană care ajută, auxiliar. – 3. Locțiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu, Gram., 62; Pușcariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori. – Der. ajutora, vb., pe care DAR îl consideră a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre, și Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explică prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s. f. (ajutor, asistență); ajutorință, s. f. (ajutor; contribuție impusă în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ajutor
PROVOCATÓR, -OÁRE I. adj. care provoacă; provocant. ◊ ostentativ. II. s. m. f. cel care instigă. (< fr. provocateur, lat. provocator) Vezi definitia »
TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor. Vezi definitia »
SUBORDONATÓR, -OÁRE, subordonatori, -oare, adj. Care subordonează, care are ceva sau pe cineva în subordine. Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă – Subordona + suf. -tor. Vezi definitia »
AUTOEXCAVATÓR s.n. Excavator prevăzut cu motor propriu pentru deplasare. [< auto2 + excavator]. Vezi definitia »
GRAVÓR s. m. specialist în arta gravurii. (< fr. graveur) Vezi definitia »