FARÍNGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care pornește de la cavitatea bucală și sfârșește la esofag și care constituie locul de încrucișare a căilor respiratorii cu calea digestivă. – Din it. faringe Cf. fr. pharynx. Vezi definitia »

sparge, sparg I. v. t. 1. a bate rău de tot. 2. a cheltui mult, a risipi (o sumă mare de bani). 3. a dezvirgina, a deflora. II. v. r. (pol.) a mărturisi. Vezi definitia »

REDÍGE vb. III. v. redija. Vezi definitia »

CÁNGE, căngi, s. f. Prăjină lungă de lemn, cu cârlig de fier în vârf, utilizată la acostarea sau la îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau la prinderea de departe a unui obiect. ♦ Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. – Din tc. kanca. Vezi definitia »

POMOROÁGE s. f. pl. (Reg.) Fructe (uscate). – Din poamă + suf. -or-oage. Vezi definitia »