Definita cuvantului conăcar
conăcár, conăcári, s.m. 1. (înv.) demnitar domnesc care se îngrijea de găzduirea domnului când acesta mergea prin țară (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni în țările române). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții, colăcer.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu conăcar
CONCESIONÁR, concesionari, s. m. Persoană (fizică sau juridică) care a obținut o concesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. concessionnaire. Vezi definitia »
NELINIÁR adj. v. HETERODINARE. (Rad.) Operație de amestec, într-un element neliniar, a unor semnale cu frecvențe diferite în scopul obținerii unei translații de frecvență. [DEX '98] Vezi definitia »
schijár, schijére, s.n. (reg.) cratiță de fontă cu piciorușe. Vezi definitia »
DIPOLÁR, -Ă, dipolari, -e, adj. Care aparține dipolilor, privitor la dipoli. – Din fr. dipolaire. Vezi definitia »
cămătar Vezi definitia »