secăturícă, secăturéle, s.f. (înv.) 1. (la pl.) fleacuri, nimicuri. 2. (fam.) licheluță. Vezi definitia »

DIAPEDÉZĂ s. f. (Fiziol.) Trecere a globulelor albe prin pereții vaselor capilare, determinată de digestie sau de o infecție. [Pr.: di-a-] – Din fr. diapédèse. Vezi definitia »

mărghílă (mărghíle), s. f. – Mlaștină, teren mlăștinos. Germ. Mergel „marnă” (Candrea). În Trans. Vezi definitia »

HÂRCĂ, hârci, s. f. 1. Craniu (de mort); țeastă. 2. Epitet depreciativ dat unei femei bătrâne, urâte și rele. – Din ucr. hyrka. Vezi definitia »

MEFIÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Neîncredere. [Pron. -fi-en-, pl. -țe. / cf. fr. méfiance]. Vezi definitia »