OLIGOFRENÍE s. f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice, însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferințe cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau în perioada copilăriei. – Din fr. oligophrénie. Vezi definitia »

DIPSOFOBÍE s. f. frica de a bea, frica de lichide. (< fr. dipsophobie) Vezi definitia »

SISMOTERAPÍE s. f. v. seismoterapie. Vezi definitia »

ANEMOMETRÍE s.f. Disciplină care studiază măsurarea vitezei curenților de aer. [Gen. -iei. / < fr. anémométrie, cf. gr. anemos – vânt, metron – măsură]. Vezi definitia »

ACATALEPSÍE s. f. 1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme. 2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic. (< fr. acatalepsie) Vezi definitia »