EMPIRÍSM s.n. 1. Concepție gnoseologică care socotește experiența senzorială ca unica sursă a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor. ◊ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; empirism social = curent sociologic din S.U.A. care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse. 2. Folosirea exclusivă a experienței într-o activitate. [< fr. empirisme, cf. gr. empeiria – experiență]. Vezi definitia »

ATICÍSM s.n. Caractere stilistice specifice scrierilor atenienilor antici; finețe de gust, măsură, eleganță, puritate de stil și de limbă. [< fr. atticisme, it. atticismo, lat. atticismus]. Vezi definitia »

PROVIDENȚIALÍSM s.n. Concepție idealistă care încearcă să explice desfășurarea evenimentelor istorice prin voința providenței și nu prin legi obiective. [Cf. fr. providentialisme]. Vezi definitia »

INDIANÍSM s. n. idiotism propriu limbilor vorbite în India. (< fr. indianisme) Vezi definitia »

MAGÍSM s.n. Religie a vechilor persani; mazdeism. [< fr. magisme]. Vezi definitia »