Definita cuvantului critic
CRÍTIC, -Ă adj. 1. De critică, privitor la critică. ◊ Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, făcute de un editor la editarea unui text; ediție critică = ediție a unui text literar însoțit de aparat critic. ♦ Bazat pe critică, care folosește critica. 2. Referitor la un moment de criză; care anunță, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. ◊ (Fiz.) Stare critică (sau punct critic) = stare a unui fluid în care dispare diferența între starea lichidă și cea gazoasă. // s.m. Specialist în probleme de artă, care analizează, interpretează și apreciază opere de artă (pentru a le lămuri publicului și pentru a da artei o anumită orientare). [< lat. criticus, gr. kritikos – în stare de a judeca, cf. fr. critique, it. critico].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu critic
STETOSCÓPIC, -Ă, stetoscopici, -ce, adj. Referitor la stetoscopie. – Din fr. stéthoscopique. Vezi definitia »
fanatic al muncii; de la Tovarasul Stakanov premiat de Stalin pentru 24 de ore de munca neintrerupta. Vezi definitia »
Htonic (χθδνιος -pământesc) este un termen care în mitologie se referă la specificul unor divinități, fie de obârșie telurică, fie cu sediul subteran și în orice caz legate de cultul pământului; astfel Gaia este o divinitate htonică prin excelență, dar și zeii infernali, ca Hades, sau agrari, ca Demetra. Vezi definitia »
glóbnic, globníci, s.m. (înv.) perceptor, strângător de amenzi. Vezi definitia »
rustic Vezi definitia »