STEL, steluri, s. n. (Bot.) Cilindru (4) central. – Din germ. Stele. Vezi definitia »

PLEUROCÉL s.n. (Med.) Hernie a plămânului și a pleurei. [< fr. pleurocèle, cf. gr. pleura – coastă, kele – hernie]. Vezi definitia »

VIORÉL, -EÁ, viorei, -ele, adj. (Rar) Violet²; vioriu. – Din vioară² + suf. -el (după fr. violet). Vezi definitia »

FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credință; credincios, devotat. ♦ (Despre soți) Care nu se înșală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis]. Vezi definitia »

AUTOPARALÉL, -Ă, (‹ auto + paralel) adj. Curbă a. pe o suprafață = curbă pentru care un vector tangent se transportă prin paralelism, rămînînd mereu tangent curbei. Vezi definitia »