FURNICÁR¹, furnicare, s. n. 1. Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici; mușuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr-un mușuroi. 2. Fig. Mulțime (de oameni) care mișună. – Lat. *formicarius. Vezi definitia »

TRICARPELÁR, -Ă adj. (Biol.; despre gineceu) Format din trei carpele. [Cf. fr. tricarpelaire]. Vezi definitia »

INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar. Vezi definitia »

tocar, tocari s. m. 1. elev sau student studios, care datorează performanțele școlare mai mult memorării și mai puțin inteligenței. 2. elev sau student care acordă foarte mult timp studiului. Vezi definitia »

ANTICÁR², anticari, s. m. Negustor de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Fr. antiquaire (lat. lit. antiquarius). Vezi definitia »