PRĂDÁLICĂ, prădalice, s. f. (În evul mediu, în Țara Românească) Bun funciar trecut în stăpânirea domniei la stingerea descendenței masculine a proprietarului. – Din sl. prădalica. Vezi definitia »

TEREBENTÍNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros caracteristic, care se extrage prin distilarea rășinii coniferelor, fiind întrebuințat în industrie și medicină. [Var. terbentină, terpentină s.f., terpentin s.n. / cf. fr. térébenthine, germ. Terpentin]. Vezi definitia »

LEUCOBÁZĂ s.f. Compus obținut prin reducerea anumitor materii colorante și care prin oxidare formează din nou materia colorantă respectivă; leucoderivat. [< germ. Leukobase, fr. leucobase]. Vezi definitia »

MIOMETRÍTĂ s. f. inflamație a musculaturii uterine. (< germ. Myometritis) Vezi definitia »

MICROFÍZICĂ s.f. Capitol al fizicii care se ocupă de particulele elementare; fizică atomică. [Gen. -cii. / < fr. microphysique]. Vezi definitia »