Definita cuvantului cronic
CRÓNIC, -Ă adj. (Despre boli; op. acut) Care are o evoluție lentă, de durată. ♦ (Fig.) Care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cronic
DODECAFÓNIC, -Ă, dodecafonici, -ce, adj. Care aparține dodecafonismului, privitor la dodecafonism; dodecafonist. – Din fr. dodécaphonique. Vezi definitia »
STALACTÍTIC, -Ă, stalactitici, -ce, adj. De stalalctită. – Stalactită + suf. -ic. Vezi definitia »
ULTRANEOLOGÍSTIC, -Ă adj. cu un caracter neologistic exagerat. (< ultra- + neologistic) Vezi definitia »
EBRÁIC, Ă, ebraici, -ce, adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă semitică vorbită de vechii evrei. [Pr.: -bra-ic] – Din fr. hébraïque, lat. hebraicus. Vezi definitia »
FOTOVOLTÁIC, -Ă adj. 1. efect ~ = apariție a unei tensiuni electromotoare la contactul unui redresor, când pe acest contact cade un fascicul de radiații. 2. pilă (sau celulă) ~ă = fotoelement. (< fr. photovoltaïque) Vezi definitia »