conăcár, conăcári, s.m. 1. (înv.) demnitar domnesc care se îngrijea de găzduirea domnului când acesta mergea prin țară (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni îm țările române). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții, colăcer. Vezi definitia »

CIRCUMSELENÁR, -Ă adj. circumlunar. (< circum- + selenar) Vezi definitia »

SEMINÁR s.n. 1. Instituție de învățământ teologic unde se pregăteau în trecut viitorii preoți. 2. Formă de instruire a studenților pe bază de dialog, lucrări, ore de studiu practice, organizate pe grupe de studenți și efectuate sub conducerea unui profesor, asistent etc. 3. Cerc de studii organizat pe lângă o organizație de masă sau o instituție pentru pregătirea membrilor săi. [Cf. lat. seminarium, fr. séminaire, rus. seminar]. Vezi definitia »

MEDICO-SANITÁR, -Ă adj. cu caracter medical și sanitar. (< medico- + sanitar) Vezi definitia »

ANTIPARAZITÁR, -Ă, antiparazitari, -e, adj., s. n. (Substanță) care previne sau combate paraziții animali sau vegetali. – Din fr. antiparasitaire. Vezi definitia »