CEFÁR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar. Vezi definitia »

CĂRPINÁR, cărpinari, s. m. (Reg.) Carpen. – Din carpen. Vezi definitia »

ȚAR s. m. titlu dat vechilor împărați ai Rusiei și vechilor suverani ai sârbilor și bulgarilor. (< rus. țar) Vezi definitia »

HEBDOMADÁR, -Ă adj. (Despre publicații; și s.) Săptămânal. [Var. ebdomadar, -ă adj. / < fr. hebdomadaire, cf. gr. hebdomas – săptămână]. Vezi definitia »

CORNĂȚÁR, cornățari, s. m. Insectă mică de apă, cu corpul scurt și lătăreț și cu picioarele dinainte în formă de cornițe (Naucoris cimicoides). – Cornat + suf. -ar. Vezi definitia »