Definita cuvantului cronologie
CRONOLOGÍE s.f. Indicare a unor fapte în ordine cronologică; sistem de socotire a anilor. ♦ Disciplină care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor istorice. ♦ Listă cuprinzând o succesiune cronologică. [Gen. -iei. / < fr. chronologie, cf. gr. chronos – timp, logos – studiu].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cronologie
POLIMERÍE s. f. 1. stare a unui corp polimer. 2. (biol.) condiționare a unui caracter de mai mulți factori. (< fr. polymérie) Vezi definitia »
spăimâie, spăimâi, s.f. (înv.) sperietoare. Vezi definitia »
CAPILAROSCOPÍE s. f. Studiul aspectului vaselor capilare. – Din fr. capillaroscopie. Vezi definitia »
ARGENTOTIPÍE s. f. procedeu de multiplicare prin fotoreproducere în care developarea se face succesiv în soluție de nitrat de argint și de oxalat de potasiu. (< fr. argentitypie) Vezi definitia »
RECREÁȚIE1, recreații, s. f. Faptul de a se recrea1; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreării și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a- – Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis. Vezi definitia »