EȘUÁRE, eșuări, s. f. Acțiunea de a eșua și rezultatul ei. [Pr.: -șu-a-] – V. eșua. Vezi definitia »

NONCOMUNICÁRE s. f. lipsă de comunicare. (după engl. noncommunicating) Vezi definitia »

ȘURGULUÍRE s. f. v. șurgului. [DAR] Vezi definitia »

INDIGNÁRE, indignări, s. f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie și dispreț, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau rușinoasă; indignațiune. – V. indigna. Vezi definitia »

POCĂÍRE, pocăiri, s. f. Faptul de a se pocăi. – V. pocăi. Vezi definitia »