țânțărúș, țânțărúși, s.m. (reg.) 1. pitulice. 2. viclean. 3. măzăriche. Vezi definitia »

podláș, podláșuri, s.n. (reg.) 1. pod la tinda caselor țărănești sau la șură. 2. construcție rudimentară de deasupra vetrei țărănești pentru evacuarea fumului și scânteilor; fumar, ursoaie, babură, capră. 3. (în forma „potlaj”) suport de lemn pe care se clădește o stivă de lemne, pentru a o feri de umezeală. 4. (în forma „poclaj”) partea de jos a stogului de fân; podină. 5. (în forma „potlaj”) construcție din lemne așezate transversal pe căile de acces forestiere. 6. (în forma „poclaș”) masă pe care se ține cașul la stână. 7. (în forma „poclaș”) vreasc, gătej. Vezi definitia »

secăríș, secăríșuri, s.n. (reg.) lan de secară. Vezi definitia »

limburúș s.n. (reg.) 1. omușor, uvulă. 2. limba cântarului. Vezi definitia »

ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjoară gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uș. Vezi definitia »