-ÉZĂ¹ suf. v. -ar². Vezi definitia »

LUNTRĂȘÍȚĂ, luntrășițe, s. f. (Pop.) Luntrașă. ♦ Soția unui luntraș. – Luntraș + suf. -iță. Vezi definitia »

CHELFĂNEÁLĂ, chelfăneli, s. f. (Pop. și fam.) Bătaie zdravănă dată cuiva sau primită de cineva. – Chelfăni + suf. -eală. Vezi definitia »

Ă s. m. invar. A doua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere (4) mijlocie, nerotunjită (2)). Vezi definitia »

NÓNĂ s.f. 1. (Ant.) A noua oră a zilei în vechea Romă (numărată după orele 6 dimineața, echivalând cu ora 15 actuală). 2. (Rel.) A patra oră canonică minoră, corespunzând orei 15 actuale. ♦ Rugăciune care se recită la aceeași oră. 3. Strofă alcătuită din nouă versuri. 4. (Muz.) Interval care cuprinde nouă trepte; treapta a noua de la o treaptă dată. [< lat. nona, cf. it. nono – nouă]. Vezi definitia »