tabadură, tabadure s. f. 1. persoană scundă și slabă. 2. (intl.) complice care supraveghează împrejurimile unde acționează un infractor, pentru a preveni surprinderea acestuia asupra faptului. Vezi definitia »

EPÁVĂ s. f. 1. (parte dintr-o) navă naufragiată sau eșuată. 2. (fig.) om distrus, ruinat (fizic și moral). (< fr. épave) Vezi definitia »

CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. Combinație stabilă între oxidul de carbon și hemoglobină, care se formează în timpul intoxicației cu oxid de carbon. – Din fr. carboxyhémoglobine. Vezi definitia »

mițuváră, mițuvéri, s.f. (reg.) brândușă de toamnă. Vezi definitia »

povéscă s.f. (înv.) raport, dare de seamă, relatare. Vezi definitia »