códru (códri), s. m. – 1. Parte, bucată, felie. – 2. Bucată de pămînt. – 3. Pădure. – 4. (Înv.) Munte. – Mr. cod(u)ru, megl. codru. Lat. pop. *codrum, atestat cu forma codra (cf. citatele din Corpus glossar. lat., în Skok, Archiv. slaw. Phil., XXXVIII, 84), în loc de *quodrum sau quadrum „pătrat” (Densusianu, Rom., XXVIII, 62; Crețu 313; Candrea-Dens., 384; REW 6921; Capidan, Dacor., I, 509; DAR). Pentru trecerea lui qua la co-, cf. Densusianu, Hlr., 71 (împotrivă, Meyer-Lübke, Literaturenblatt, XXII, 299; Densusianu, GS, II, 321; Rosetti, I, 57 și Diculescu, Elementele, 437, care presupune în vocalismul rom. o influență eolică). Semantismul nu pare să prezinte dificultăți, dacă se are în vedere familia din care face parte quadra, și care este aceeași cu cea a lui quartus, cu care s-a confundat (cf. glosele lui codra: τόπος „loc” și τόπος „curte”. Astfel, după cum fr. quart(ier) și sp. cuarto, *codrum ar fi însemnat la început „parte a unui obiect împărțit în patru”, pentru a ajunge să însemne apoi, ca în cazurile anterioare, parte a unui obiect. Pentru accepția de bucată de pămînt, cf. sp. cuarto, quinto, la care ideea valorii aritmetice a dispărut, ca în rom. Din același etimon lat., provin prov. caire (cf. sp. desgaire), cu sensurile 1 și 2 ca în rom. (și sp. cairel, cf. Corominas, II, 571). Totuși, cercetătorii de odinioară s-au oprit prea mult la sensul primitiv „pătrat, de formă pătrată”, pe baza căruia este mai dificilă explicarea semantică a cuvîntului rom.; datorită acestui fapt, s-au căutat explicații foarte diferite. Astfel, codru este cuvînt autohton după Miklosich, Slaw. Elem., 10 și Hasdeu, Col. Traian, 1873, 110 și Philippide, II, 708; tracic după Pascu, I, 189; lat., dar cu influență semantică a sl. dĕlŭ „parte” și „munte”, după Weigang, Jb., II, 217; J. Bruch, ZRPh., LVI, 376 și Skok, Archiv. slaw. Phil., XXXVII, 83; din ngr. ϰόδρα după Cihac, II, 649; din alb. kodrë „colină” după Cihac, II, 716; Meyer 193; Șeineanu, Semasiol., 166; Pușcariu 392; din sl. krada „grămadă de lemne”, după Scriban. Alb. kodrë provine din rom. – Der. codrean, s. m. (locuitor din zona păduroasă; muntean; Banat, paznic de pădure; înv., soldat mercenar din regiunea Basarabiei numită Codrul Tigheciului); codroi, s. m. (plantă, Melampyrum arvense). Vezi definitia »

HEMOGLOBINOMÉTRU s. n. aparat folosit în hemoglobinometrie; hemometru. (< fr. hémoglobinomètre) Vezi definitia »

REGÍSTRU s.n. 1. Condică în care se consemnează diferite date și acte oficiale. 2. Dispozitiv cu ajutorul căruia se reglează tirajul sau închiderea unui canal, a unui cilindru. 3. Suprafața dintre două profiluri orizontale care se întind pe lungimea unei fațade. 4. Întinderea scării muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ♦ (Concr.) Garnitură de tuburi de orgă (sau de coarde de clavecin) cu acordaj diferit, dar cu același timbru. 5. Dispozitiv folosit în centralele telefonice automate la dirijarea selecției legăturilor. ♦ Registru de memorie = dispozitiv care face parte din organele de comandă și calcul ale unui calculator electronic. 6. (Poligr.) Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. [< fr. registre, it. registro, germ. Register]. Vezi definitia »

OXIMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea cantității de oxihemoglobină din sânge. (< fr. oxymètre) Vezi definitia »

REFRACTOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor, în special lichide. [< fr. réfractomètre]. Vezi definitia »