Definita cuvantului albie
álbie (álbii), s. f. – 1. Matcă a unui rîu. – 2. Covată, copaie, vas făcut dintr-un trunchi scobit. Lat. alveus, pop. albea (Pușcariu 58; Candrea-Dens., 43; REW 320; DAR; Graur, BL, V, 87); cf. mil. albio, ven., tarent. albi, piem. arbi, fr. auge (it., sp., port. alveo sunt neol.). Rezultatul normal trebuia să fie *albiu, pe al cărui pl. albii s-a format din nou un s. albie (ca săbii-sabie); după DAR, forma de sing. se explică printr-un pl. n. *alvia. Pentru sensul 2, cf. glosa din CGL „alveus, lignum excavatum in quo lavantur infantes”. -Der. albier, s. m. (persoană care face albii); albioară, s. f. (albiuță), pe care Candrea-Dens., 44, îl pun inutil în legătură cu lat. alveola. Din rom. provine rut. alibijka (Candrea, Elemente, 404).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu albie
GUTÁȚIE, gutații, s. f. (Bot.) Eliminare a apei din plante prin frunze, în cursul nopții. – Din fr. guttation. Vezi definitia »
STRÍDIE, stridii, s. f. Specie de moluscă lamelibranhiată comestibilă, cu valvele inegale, care trăiește fixată pe stânci în mările calde și temperate (Ostrea edulis). – Din ngr. strídhi. Vezi definitia »
CACOLOGÍE s. f. construcție gramaticală defectuoasă. (< fr. cacologie) Vezi definitia »
FARMACOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază natura, clasificarea și acțiunea terapeutică a medicamentelor. [Gen. -iei. [< fr. pharmacologie, cf. gr. pharmakon – remediu, logos – studiu]. Vezi definitia »
CALEFÁCȚIE f. împiedicare a contactului direct dintre o picătură de lichid și suprafața unui metal încălzit pe care cade picătura. (< fr. caléfaction) Vezi definitia »